Tromboflebita este o afecțiune a sistemului venos care se manifestă prin inflamarea pereților venoși și producerea unor trombi (cheaguri de sânge) care pot obtura parțial sau total venele. Cel mai adesea afectează venele superficiale ale membrelor inferioare, însă se poate localiza și în alte zone ale sistemului circulator, afectând venele pelvine și ale membrelor superioare.
În cazul tromboflebitei superficiale, reacția inflamatorie determină aderarea trombului la peretele venos, iar spre deosebire de tromboza venoasa profundă în care, prin contracția mușchilor, trombul se poate rupe, în cazul afectării venelor superficiale foarte rar se pot produce embolii (obstrucții brutale ale vaselor).
Tromboflebita apare mai des la adulți și vârstnici, incidența estimându-se la 20 – 50 %.
Tromboflebita – tratament medicina traditionala
Cauzele sunt multiple, cea mai frecventă fiind imobilizarea prelungită cum ar fi în cazul călătoriilor lungi cu avionul sau mașina, postoperator, după infarct miocardic acut, fracturi, paralizie post- accident vascular cerebral. Printre factorii favorizanți se numără intervențiile chirurgicale (mai ales cele la nivel abdominal și pelvin), bolile cardiovasculare (valvulopatii decompensate), hematologice (poliglobulii), infecțiile, diabetul zaharat, obezitatea, sindromul nefrotic, lupusul eritematos sistemic, cateterismul prelungit, sarcina, ortostatismul prelungit sau anumite poziții forțate. Alți factori includ diferite tipuri de cancer (ex. neoplasmul pancreatic în care se produc substanțe procoagulante în sânge), tratamente hormonale sau anticoncepționale, disfuncții ale ficatului și splinei, tulburări endocrine și istoric de tromboflebită în familie.
Un rol important îl joacă defectele cantitative și calitative ale factorilor care inhibă coagularea sângelui (deficitul de antitrombină, ptroteine S, C), creșterea nivelului sau funcției factorilor de coagulare, defecte ale sistemului fibrinolitic, homocisteinemie (nivel crescut de homocisteină în sânge).
Factorii determinanți ai trombozei venoase sunt reprezentați de triada Virchow care constă în prezența leziunii endoteliale, staza venoasă și hipercoagulabilitatea.
Debutul simptomatologiei este brusc, cu dureri la nivelul mușchilor gambei, accentuate la mers. Durerea poate fi evidențiată prin semnul Homans, în care se efectuează flexia dorsală a piciorului pe gambă. Edemul de gambă este atât de cauză inflamatorie cât și determinat de staza venoasă. Dacă este discret se poate pune în evidență prin măsurarea comparativă a gambelor. Edemul poate fi moale, lăsând godeu, însă în obstrucții severe devine dur, iar în cazuri mai grave este cianotic, dureros, iar membrele devin reci. Tegumentele au frecvent colorație roșiatică, însoțită de creștera temperaturii locale, însă se pot asocia tahicardie, anxietate, dispnee, febră, în cazurile de tromboză venoasă profundă. Semne pelvine (dureri pelvine, tulburări micționale) apar în cazul obstrucțiilor venelor iliace.
În tromboflebita superficială se remarcă traiectul venei afectate sub forma unui cordon dur, roșu, cu tegumente învecinate roșiatice, edemațiate și calde. Lipsesc semnele generale și edemul.
În cazul tromboflebitei profunde apar edemul de stază, localizat sub zona de obstrucție, având consistență moale, fiind palid sau chiar cianotic și dezvoltarea circulației colaterale. Localizarea cea mai frecventă este la nivelul gambei, fiind prezentă durerea în molet și asociază semne sistemice ca febră, tahicardie, puls crescut.
Pentru stabilirea diagnosticului se determină și D- dimerii (produși de degradare a fibrinei), se efectuează teste de coagulare (timpii Quick și Howell) pentru evidențierea stării de coagulare, teste pentru depistarea deficitelor de proteine S și C, antitrombină III. Se determină nivelurile de anticorpi antifosfolipidici și de homocisteină. Ecografia Doppler evidențiază sediul și gradul obstrucției venoase. Efectuarea flebografiei poate fi utilă anterior unei intervenții chirurgicale pentru dezobstrucție.
Tratamentul în medicina alopată pentru Tromboflebita
Măsurile profilactice cuprind: mobilizarea precoce postoperatorie și începerea tratamentului profilactic cu heparină, evitarea stazei venoase, menținerea sub supraveghere a gravidelor cu risc.
Tratamentul depinde de cauză, localizare și gradul de extindere. În tromboflebita superficială ușoară se administrează analgezice (ex. aspirina), se utilizează ciorapi elastici, iar dacă există varicozități extinse se recurge la flebectomia segmentului implicat. În formele mai severe de tromboflebită superficială se recomandă repausul la pat, menținerea în poziție ridicată a membrului afectat, aplicarea locală de comprese umede și calde, iar când pacientul devine mobilizabil poate utiliza ciorapii elastici. Dacă există suspiciunea progresiei spre tromboză venoasă profundă, se inițiază tratamentul anticoagulant.
Terapia medicamentoasă în tromboflebita superficială include heparină cu greutate moleculară mică pentru efectul antiinflamator și anticoagulant, aspirina și alte antiinflamatoare nesteroidiene pentru ameliorarea durerii și reducerea inflamației. Terapia chirurgicală include puncția – incizie venoasă pentru evacuarea cheagului; fibrinoliza locală transcateter (cu agenți fibrinolitici precum alteplaza, streptokinaza) poate opri progresia bolii.
Tratamentul în cazul trombozei venoase profunde include administrarea de anticoagulante, tromboliză și terapie chirurgicală. Se începe cu administrarea intravenoasă de heparină nefracționată sau heparină cu greutate moleculară mică, ulterior făcându-se conversia pe anticoagulant oral ( warfarină), până la normalizarea INR-ului. Terapia anticoagulantă este contraindicată în cazurile de accident vascular cerebral, proceduri neurologice recente, sarcină.
Tromboliza conduce la rezoluția rapidă a simptomatologiei și previne embolia pulmonară. Agenții trombolitici ( urokinază, alteplază) se administrează direct în tromb. Se pot utiliza și filtre venoase care prind embolii și inițiază tromboliza acestora. Utilizarea filtrelor previne apariția stazei venoase.
Tratamentul chirurgical implică trombectomia, care nu este suficientă deoarece permite retrombozarea, motiv pentru care se asociază terapia heparinică.
Tratamentul în medicina tradițională pentru Tromboflebita
Aceasta este descrierea tromboflebitei, dar aici căile se despart având în vedere că medicina alopată tratează cu o gamă largă de medicamente și substanțe, iar medicina tradițională are o gamă variată de tratament deoarece datează de când e lumea. De când există lumea se găsesc remedii pentru orice afecțiune. Medicina tradițională a stat la baza formării medicinei ca știință. Pe plan mondial se accentuează foarte mult la ceea ce poate oferi medicina tradițională.
Tratamentul se face după diagnosticarea și stabilirea schemei de tratament și urmărirea ei de către medicul nostru specialist în medicină tradițională, care este cel mai bun medic de medicină tradițională din Europa de Est și nu numai. Tratamentul se efectuează după cum urmează: stabilirea cu exactitate a diagnosticului cu directa colaborare cu medicina alopată, având în vedere că analizele se efectuează doar în cadrul medicinei alopate, fapt care reprezintă și o punte de verificare din punct de vedere al evoluției afecțiunii în medicina tradițională.
Tratamentul care se aplică pentru orice afecțiune este posibil și sigur diferă, fiind adaptat la fiecare bolnav. Fiecare bolnav are ADN –ul lui, circuitul lui energetic care se ia în calcul și evoluția diferită în stadii diferite ale afecțiunii. În articolul nostru de mai sus am arătat metoda clasică de tratament în cazul tromboflebitei, dar metoda clasică nu înseamnă că e stabilă, având în vedere că fiecare bolnav are particularitățile lui.
Tratamentul tradițional presupune administrarea internă de extracte hidroalcoolice din plante medicinale, efectuarea procedurilor de acupunctură, termoterapie tibetană și manipulare osteo-articulară la nivelul coloanei vertebrale.
În cadrul terapiei utilizăm amestecuri de plante individualizate pentru fiecare pacient în parte, iar în ceea ce privește acupunctura, se stimulează direct centrii energetici implicați, în cazul tromboflebitei aceștia fiind cei ai ficatului, splină – pancreas, ai intestinului subțire și gros.
Acupunctura îndeplinește trei acțiuni principale:
- echilibrează sistemul energetic al organismului;
- direcționează specific principiile active din plante;
- realizează un arc reflex energetico-fizic, astfel că din punctul stimulat prin înțepare, energia pleacă spre creier pentru a trezi „medicul intern”, care pe baza informațiilor primite, începe să repare organul afectat.
Principiile active din plante determină eliminarea celulelor moarte și producerea de celule noi, sănătoase.
Evoluția afecțiunii este stopată prin tratarea concomitentă a cauzelor generatoare dar și a leziunilor deja produse.Acupunctura și fitoterapia acționează în vederea oxigenării și refacerii peretului venos și a resorbției trombului local, împiedicând în același timp migrarea acestuia în organism (astfel este eliminată și posibilitatea producerii emboliilor pulmonare, cerebrale sau cardiace).
Dacă există contextul extern pentru producerea unor trombi (de exemplu persoane care prezintă factori de risc și care trebuie să realizeze o călătorie cu avionul), atunci se informeaza pacientul asupra metodelor de prevenire dar se administrează și un tratament din plante pe perioada călătoriei pentru prevenirea formării trombilor. În funcție de diagnosticul stabilit în urma consultului se intervine pentru eliminarea cauzelor interne: reducerea tensiunii arteriale, restabilirii echilibrului hepatic și al splinei, reglarea dezechilibrelor endocrine etc. Activarea centrilor energetici prin intermediul acupuncturii va avea ca efect refacerea țesuturilor și a metabolismului local, fenomen susținut și amplificat de substanțele active din plante. Plantele au ca efecte și refacerea circulației sangvine locale și intensificarea proceselor de oxigenare. De asemenea, ajută la refacerea fluxului și debitului sangvin local, deoarece peretele venos odată inflamat produce local microturbulențe în circulația sângelui.
Fiecare pacient va primi o dietă personalizată cu rol în fluidizarea sângelui. Dacă este necesar se vor efectua termoterapie tibetană și manipulare osteo-articulară la nivelul regiunii toraco-lombare a coloanei vertebrale, aceasta din urmă având rolul de a restabili transmiterea corectă a informației prin fibrele nervoase.
Metode de prevenire
În cazul călătoriilor de lungă durată se recomandă exerciții de întindere a picioarelor sau, dacă este posibil, plimbări de câteva minute. Hidratarea este foarte importantă pentru prevenirea formării trombilor, consumul de lichide fiind recomandat nu doar în timpul călătoriilor ci și in timpul activităților zilnice (cu atât mai mult dacă aveți o activitate profesională sedentară). Evitați îmbrăcămintea strâmtă în jurul taliei sau șosetele foarte strânse pe gambă.
*Toate informațiile medicale sunt informații proprii Pirasan și corespund actelor normative ale UMF. Tratamentul se efectuează după evaluarea pacientului de către medicul nostru specialist în medicină tradițională, atestat de către Ministerul Sănătății.
