Ticurile reprezintă mișcări sau vocalizări (sunete) cu apariție bruscă, sunt repetitive, neritmice, stereotipe, involuntare (uneori pot avea și o componentă voluntară). Pot fi tranzitorii sau persistente și se accentuează în condiții de anxietate crescută. Acestea debutează în copilărie, de obicei în jurul varstei de 7 ani și mult mai rar sub vârsta de 3 ani sau peste 15 ani. Ticurile diferă prin gradul lor de severitate, forma cea mai gravă fiind sindromul Gilles de la Tourette. Această tulburare are caracter familial și există modificări în circuitele frontale, subcorticale și ale corpilor striați. Se asociază frecvent cu alte tulburări (ex. tulburarea obsesiv – compulsivă).
Cauzele clare nu au fost încă descoperite, însă s-a evidențiat prezența unor dezechilibre biochimice, iar studiile imunologice s-au intensificat în contextul ipotezei autoimune.
În general debutul este cu mișcări bruște la nivelul feței și al ochilor, printre cele mai frecvente enumerându-se clipitul, strâmbatul gurii sau nasului. Acestea sunt accentuate de emoții și dispar în stare de relaxare sau în timpul somnului. În formele cronice sau în sindromul Tourette la început pot fi ticuri simple faciale, însă treptat apar mișcări mai complexe care imită gesturi (legănatul, apucatul brațelor) și asociază mai multe ticuri verbale (tușit, fluierat, dresul vocii, suflat).
Ticurile motorii pot fi simple sau complexe. Cele simple au implicat un număr mic de grupe musculare (ex. clipit, grimase ale feței, mișcări ale gâtului), iar cele complexe reproduc diferite gesturi (ex. aranjarea hainelor, ridicarea brațelor).
Ticurile vocale sunt de asemenea simple și complexe. Printre cele simple regăsim suflatul, fluieratul, iar cele complexe presupun silabe, expresii uzuale și propoziții.
Formele ticurilor:
- Tranzitorii: forme ușoare cu unul sau două ticuri, având durată maximă de 4 luni.
- Cronice (vocale/motorii): formă mai gravă, cu durată mai mare de un an, însoțite de scăderea atenției și performanțelor școlare, asociind chiar dezamăgirea pacientului față de starea pe care o are. De obicei se asociază cu tulburarea obsesiv – compulsivă.
- Sindromul Gilles de la Tourette: are cel mai mare grad de severitate, fiind prezente multiple ticuri motorii și vocale asociate, durata este mai mare de un an, iar remisiunile sunt de scurtă durată. Frecvent asociază tulburare obsesiv – compulsivă și tulburare hiperkinetică cu deficit de atenție.
Ticurile pot să apară și la adulți, situație în care lipsa somnului și stresul joacă un rol important în declanșarea lor.
Se efectuează și examene paraclinice deoarece ticurile pot fi prezente și în cadrul altor boli neurologice. Astfel sunt utile analizele de sânge, probele hepatice (modificate în boala Wilson – boală ereditară cu depunere de cupru în țesuturi, în special la nivelul ficatului și encefalului), probele inflamatorii (CRP, fibrinogen, VSH), electroencefalograma pentru diagnosticul diferențial cu epilepsia mioclonică, intoxicația cu CO. Examenul genetic evidențiază dacă ticurile fac parte din alte sindroame, electromiograma este utilă pentru diferențierea ticurilor de mișcările anormale care apar în distrofia musculară Duchenne, iar la examene CT sau RMN se apelează pentru a exclude o cauză tumorală.
Tratamentul în medicina alopată
Abordarea diferă în funcție de forma clinică și include informarea pacientului și familiei cu privire la evoluția bolii, jurnal al ticurilor, psihoterapie cognitiv – comportamentală, teste de personalitate, asigurarea unui mediu școlar favorabil, iar în formele mai severe se recurge la tratament medicamentos.
Tratamentul medicamentos:
- Neuroleptice: Haloperidol, Trifluoperazină, însă cu precauție din cauza efectelor secundare printre care se numără tulburări de concentrare și cogniție, depresie, sedare și tremor.
- Antagoniști ai receptorilor alfa – adrenergici: Clonidina, Guanfacina.
- Antidepresive triciclice: Imipramina, Desimipramina, acestea fiind eficace mai ales dacă există tulburări depresive asociate.
- Antipsihotice și alți compuși care blochează receptorii dopaminergici: Risperidona, Cloapina.
- Inhibitori selectivi ai receptorilor serotoninei: Fluoxetina, Sertralina, în cazul asocierii sindromului Tourette cu tulburarea obsesiv – compulsivă;
- Benzodiazepine: utilizate în unele forme pentru a reduce nivelul de anxietate, însă determină dependență.
Tratamentul în medicina tradițională
Aceasta este descrierea ticurilor cu gradele lor de severitate, dar aici căile se despart având în vedere că medicina alopată tratează cu o gamă largă de medicamente și substanțe, iar medicina tradițională are o gamă variată de tratament deoarece datează de când e lumea. De când există lumea se găsesc remedii pentru orice afecțiune. Medicina tradițională a stat la baza formării medicinei ca știință. Pe plan mondial se accentuează foarte mult la ceea ce poate oferi medicina tradițională.
Tratamentul se face după diagnosticarea și stabilirea schemei de tratament și urmărirea ei de către medicul nostru specialist în medicină tradițională, care este cel mai bun medic de medicină tradițională din Europa de Est și nu numai. Tratamentul se efectuează după cum urmează: stabilirea cu exactitate a diagnosticului cu directa colaborare cu medicina alopată, având în vedere că analizele se efectuează doar în cadrul medicinei alopate, fapt care reprezintă și o punte de verificare din punct de vedere al evoluției afecțiunii în medicina tradițională.
Tratamentul care se aplică pentru orice afecțiune este posibil și sigur diferă, fiind adaptat la fiecare bolnav. Fiecare bolnav are ADN –ul lui, circuitul lui energetic care se ia în calcul și evoluția diferită în stadii diferite ale afecțiunii. În articolul nostru de mai sus am arătat metoda clasică de tratament în cazul menționat, dar metoda clasică nu înseamnă că e stabilă, având în vedere că fiecare bolnav are particularitățile lui.
În cadrul tratamentului tradițional folosim proceduri de acupunctură și extracte hidroalcoolice din plante medicinale, amestecurile din plante fiind adaptate fiecărui pacient în parte. Tratamentul include administrarea internă de extracte hidroalcoolice din plante medicinale, acupunctură, termoterapie tibetană, psihoterapie și manipulare osteo-articulară la nivelul coloanei vertebrale.
Prin stimularea directă a centrilor energetici ai sistemului nervos și ai aparatelor renal și digestiv se restabilește echilibrul energetic, fiind eliminate tulburările care au condus la intalarea simptomelor.
Acupunctura indeplinește trei acțiuni principale:
- echilibrează energia corpului;
- direcționează substanțele active din plante;
- conduce la realizarea unui arc reflex energetico-fizic care presupune că energia care pleacă din punctul stimulat la creier trezește “medicul intern”, care începe să repare organele afectate, în funcție de informația primită.
Prin intermediul substanțelor active din plante sunt eliminate toate celulele moarte și se produc celule noi, sănătoase, deoarece este întrerupt mecanismul care întreținea caracterul cronic al bolii.
*Toate informațiile medicale sunt informații proprii Pirasan și corespund actelor normative ale UMF. Tratamentul se efectuează după evaluarea pacientului de către medicul nostru specialist în medicină tradițională, atestat de către Ministerul Sănătății.
