Sindromul hiperkinetic (deficitul de atenție – ADHD)
Sindromul hiperkinetic cu deficit de atenție se caracterizează prin hiperactivitate, neatenție, comportament dezordonat, impulsivitate, manifestări persistente instalate în perioada copilăriei, cel mai frecvent înainte de vârsta de 7 ani. Acest sindrom poate continua și în viața de adult, situație în care hiperactivitatea este mai puțin evidentă, aceasta fiind înlocuită cu neliniște și dificultăți de relaxare. Adulții cu ADHD sunt irascibili, anxioși, impulsivi, cu stimă de sine scăzută, uită sarcini, întârzie în mod constant, nu- și pot organiza activitățile și nu își pot monitoriza propriul comportament. Astfel la adulți evaluarea în vederea stabilirii diagnosticului este mai complexă, deorece simptome asemănătoare pot fi întâlnite în diferite alte tulburări de comportament.
- Hiperactivitatea se referă la faptul că pacientul:
- dă din mâini și din picioare în timp ce este așezat pe scaun
- se ridică de pe scaun în timpul orelor, când este necesar să stea așezat mai mult timp
- începe să alerge și să se cațere în situații în care este nevoie să stea liniștit
- nu poate să se joace în liniște
- acționează de parcă ar fi condus de un motor
- Impulsivitatea se evidențiază prin faptul că pacientul:
- răspunde neîntrebat sau înainte ca întrebarea să fi fost terminată
- este nerăbdător și nu-și poate aștepta rândul într-o activitate
- îi întrerupe pe ceilalți într-o conversație sau în timpul desfășurării unei activități
- Neatenția este remarcată prin faptul că pacientul:
- pierde din vedere detaliile și face greșeli la școală sau în timpul efectuării unor activități
- prezintă dificultăți în menținerea atenției în timpul jocului, cititului etc.
- nu este atent la ce i se spune
- nu-și termină lecțiile sau începe activități și își pierde repede concentrarea
- nu reușește să-și organizeze activitățile
- evită sau nu îi plac sarcinile care necesită efort mental susținut
- pierde lucruri (creioane, cărți, caiete)
- este ușor distras de alte gânduri sau de stimuli externi
- uită orarul și activitățile zilnice
Manifestările sindromului hiperkinetic determină 3 tipuri cunoscute de boală: combinat (deficit de atenție, hiperactivitate, impulsivitate), cel în care predomină neatenția și cel predominant hiperactiv/impulsiv.
La preșcolari pot prevala hiperactivitatea și impulsivitatea, la vârsta școlară mai mult neatenția, iar adolescenții prezintă neliniște, însă rămân prezente neatenția și impulsivitatea. Adolescenții mai pot asocia și comportament antisocial. Adulții prezintă neliniște, afectarea memoriei de lucru și atenției selective.
Pentru evaluarea sindromului hiperkinetic cu deficit de atenție la adult, sunt utilizate criteriile Utah, care includ: istoric de ADHD în copilărie, hiperactivitate și concentrare deficitară, labilitate afectivă (accese de furie, euforie), impulsivitate, incapacitate de finalizare a sarcinilor începute, lipsa organizării și toleranță scăzută la frustrare. Pe lângă cele enumerate anterior, adulții cu ADHD mai pot prezenta și motivație scăzută, iritabilitate, somnolență și performanțe slabe.
Cauze la Sindromul hiperkinetic (deficitul de atenție – ADHD)
Din perspectiva neurobiologică sindromul hiperkinetic este produs de un dezechilibru al neurotransmițătorilor, în special al dopaminei și noradrenalinei, însă și a serotoninei și glutamatului, precum și a receptorilor acestora. La cei cu ADHD, aceștia sunt în cantitate mai mică în anumite regiuni cerebrale.
Glucoza este una dintre cele mai importante surse de energie ale creierului, aceasta prezentând un consum mai scăzut în unele părți ale acestuia, fapt care poate sta la baza neatenției.
Prin metode de imagistică și neurofiziologie s-a dovedit implicarea lobilor prefrontal și parietal, a sistemului limbic, înregistrându-se scăderea fluxului sangvin la nivelul acestor zone.
Studiile genetice au arătat că sindromul hiperkinetic cu deficit de atenție este o tulburare poligenică, copiii provenind din familii afectate având o predispoziție de până la 7 ori mai mare.
Factorii dobândiți includ:
- expunerea intrauterină la diferite substanțe toxice (nicotină, alcool)
- infecțiile neonatale cu virusul rubeolei, citomegalovirus, paraziți (Toxoplasma gondii)
- complicații la naștere, greutate mică a nou-născutului
- encefalite, meningite în primul an de viață
- traumatism cranian
- substanțe chimice provenite din alimentație: coloranți, conservanți
- factori psihosociali: familii dezorganizate, condiții socio-economice precare
- mediul plin de stimuli vizuali și auditivi (jocuri video, televizor, calculator)
La pacientul cu ADHD pot exista și alte tulburări asociate, printre cele mai frecvente fiind tulburarea de învățare, tulburări anxioase, depresive, de conduită, abuzul de alcool sau droguri la adolescenți și adulți.
Tratamentul în medicina alopată pentru Sindromul hiperkinetic (deficitul de atenție – ADHD)
Tratamentul aplicat are rol în reducerea simptomatologiei. Acesta include medicație, psihoterapie și măsuri educative.
Medicația utilizată este reprezentată de psihostimulante (ex. metilfenidat, inhibitori de monoamin-oxidază), care determină creșterea nivelurilor de dopamină și noradrenalină, neurotransmițători cu rol esențial în cogniție și atenție. Pot fi utilizate și antidepresive (Imipramină, Amitriptilină), în combinație cu psihostimulantele, mai ales la pacienții care asociază depresie și tulburări anxioase. Mai pot fi folosite antipsihotice (Haloperidol, Tioridazinn) sau anticonvulsivante (Fenitoină, Carbamazepină, Acid valproic). Durata tratamentului este adaptată fiecărui pacient în parte.
Intervenția psihoterapeutică poate fi individuală sau de grup. Psihoterapia comportamentală urmărește adaptarea la un eveniment cu impact emoțional, organizarea activităților, supravegherea propriului comportament, controlul furiei. Copiii pot fi învățați să-și aștepte rândul într-o activitate, să se poată concentra la ceea ce au de făcut. Părinții și profesorii pot să stabilească reguli, să întocmească liste de sarcini și un program de lucru ordonat.
Pentru a preveni continuarea manifestărilor sindromului hiperkinetic și în viața de adult, se insistă, în cadrul psihoterapiei, asupra memoriei de lucru, interiorizării limbajului la copii, controlului emoțiilor, precum și asupra flexibilității și creativității.
Măsurile educative includ înțelegere și răbdare din partea familiei și profesorilor, ajutor în depășirea emoțiilor negative și organizarea grupurilor de suport, cu ajutorul cărora părinții pot avea posibilitatea să discute cu specialiștii in domeniu, în vederea găsirii de soluții.
Tratamentul în medicina tradițională Sindromul hiperkinetic (deficitul de atenție – ADHD)
Aceasta este descrierea sindromului hiperkinetic cu deficit de atenție, dar aici căile se despart având în vedere că medicina alopată tratează cu o gamă largă de medicamente și substanțe, iar medicina tradițională are o gamă variată de tratament deoarece datează de când e lumea. De când există lumea se găsesc remedii pentru orice afecțiune. Medicina tradițională a stat la baza formării medicinei ca știință. Pe plan mondial se accentuează foarte mult la ceea ce poate oferi medicina tradițională.
Tratamentul se face după diagnosticarea și stabilirea schemei de tratament și urmărirea ei de către medicul nostru specialist în medicină tradițională, care este cel mai bun medic de medicină tradițională din Europa de Est și nu numai. Tratamentul se efectuează după cum urmează: stabilirea cu exactitate a diagnosticului cu directa colaborare cu medicina alopată, având în vedere că analizele se efectuează doar în cadrul medicinei alopate, fapt care reprezintă și o punte de verificare din punct de vedere al evoluției afecțiunii în medicina tradițională.
Tratamentul care se aplică pentru orice afecțiune este posibil și sigur diferă, fiind adaptat la fiecare bolnav. Fiecare bolnav are ADN –ul lui, circuitul lui energetic care se ia în calcul și evoluția diferită în stadii diferite ale afecțiunii. În articolul nostru de mai sus am arătat metoda clasică de tratament în cazul sindromului hiperkinetic cu deficit de atenție, dar metoda clasică nu înseamnă că e stabilă, având în vedere că fiecare bolnav are particularitățile lui.
Tratamentul tradițional presupune administrarea internă de extracte hidroalcoolice din plante medicinale, efectuarea procedurilor de acupunctură, termoterapie tibetană, psihoterapie și manipulare osteo-articulară la nivelul coloanei vertebrale. Utilizăm amestecuri de plante individualizate pentru fiecare pacient în parte, iar în ceea ce privește acupunctura, se stimulează direct centrii energetici implicați.
Acupunctura îndeplinește trei acțiuni principale:
- echilibrează sistemul energetic al organismului;
- direcționează specific principiile active din plante;
- realizează un arc reflex energetico-fizic, astfel că din punctul stimulat prin înțepare, energia pleacă spre creier pentru a trezi „medicul intern”, care pe baza informațiilor primite, începe să repare organul afectat.
În ceea ce privește sindromul hiperkinetic cu deficit de atenție, s-a dovedit că scăderea nivelului de dopamină alterează capacitatea de analiză și de luare a deciziilor. Pe de altă parte, norepinefrina sau noradrenalina fiind neurotransmițătorul implicat în reglarea stărilor de dispoziție, presiunii sangvine și a stărilor de excitare, influențează activitatea cognitivă, afectivă, endocrină și neuro-vegetativă. Disfuncția neuro-biologică se instalează pe fondul unui „scurtcircuit” cerebral. Astfel, informația purtată de acești neurotransmițători nu mai este citită corect de către receptorii din sinapse, pentru că sunt blocați de calcificări parțiale produse de șocuri, traume sau acțiunea unor factori menționați anterior. Prin urmare, tratamentul sindromului hiperkinetic implică refacerea fiecărei legături neurononale destabilizate, prin reconstruirea sinapselor afectate și recalibrarea receptorilor pentru dopamină și noradrenalină. Procedurile de acupunctură acționează pentru decalicifierea și refacerea structurii receptorilor neuronali. Accentuăm asupra centrilor energetici din regiunea cervicală, precum și ai suprarenalelor, tiroidei și hipofizei. Substanțele active din plantele medicinale au rolul de a echilibra biocurenții cerebrali și de a regenera zonele de țesut cerebral disfuncțional. Secreția de neurotransmițători este de asemenea stabilizată. Se pot asocia și manevre osteo-articulare la nivelul regiunilor cervicală și lombară ale coloanei vertebrale.
Având în vedere faptul că în ADHD ritmul creierului este fie prea rapid, fie prea lent, prin tratamentul aplicat urmărim redarea ritmului normal al creierului. Pe lângă alterarea ritmului cerebral, există tulburări și la nivelul altor organe, fiind necesară redarea ritmului normal de funcționare al fiecărui organ afectat.
*Toate informațiile medicale sunt informații proprii Pirasan și corespund actelor normative ale UMF. Tratamentul se efectuează după evaluarea pacientului de către medicul nostru specialist în medicină tradițională, atestat de către Ministerul Sănătății.
Pentru informatii urmareste-ne pe Facebook!
