Rinitele sunt frecvent întâlnite în populație și au cauze variate, cum ar fi cele infecțioase, alergice, ocupaționale, medicamentoase și hormonale. Având în vedere că bolile alergice au devenit din ce în ce mai răspândite, un loc important printre acestea îl ocupă rinita alergică. Această boală, care afectează preponderent copiii și adulții tineri, implică inflamația de natură alergică a mucoasei nazale.Fiind vorba despre un răspuns imun deviat, sistemul imunitar reacționează exagerat la anumite substanțe din mediu. Cele mai comune alergene aeropurtate sunt reprezentate de cele ale acarienilor din praful de casă, polenul, mucegaiurile, epiteliile de animale si alergenele gândacilor.
Reacțiile alergice apar la oamenii cu predispoziție genetică de a fi mai reactivi decât populația generală, cu alte cuvinte la cei care au un fond atopic. Pacienții atopici dezvoltă, in general, mai multe tipuri de boli alergice.
Simptomele caracteristice rinitei alergice sunt:
- strănut în salve (repetat), mai ales dimineața imediat după trezire
- rinoree seroasă (secreții apoase la nivelul nasului) anterioară și/sau posterioară
- prurit (mâncărime) nazal, chiar și prurit faringian, palatin, otic
- obstrucție nazală
Se pot asocia și manifestări de conjunctivită alergică, precum hiperemie (înroșirea) conjunctivală, lăcrimare în exces și prurit ocular.
În legătură cu durata simptomelor, se descrie rinita alergică persistentă, cu evoluție pe o perioadă lungă de timp (simptome prezente mai mult de 4 zile/săptămână și mai mult de 4 săptămâni consecutive), în care predomină obstrucția nazală și rinoreea posterioară. Este cauzată de obicei de alergene perene, cum ar fi acarienii din praful de casă, perii de animale, ca de exemplu câine sau pisică și de unele mucegaiuri de interior. Rinita alergică intermitentă evoluează în episoade în care predomină strănutul în salve, rinoreea seroasă și pruritul nazal, având ca și cauze expunerea la polen (arbori, graminee sălbatice și de cultură, buruieni), peri de animale (expunere intermitentă), anumite specii de mucegai și gândaci. Polenul de arbori are sezon în prima parte a primăverii, cel de graminee spre sfârșitul primăverii și vara, iar cel al buruienilor (în special Ambrosia artemisiifolia) la sfârșitul verii și începutul toamnei.
În ceea ce privește severitatea simptomatologiei, distingem formele ușoară și moderat – severă, în cea din urmă fiind afectată foarte mult calitatea vieții, pacientul prezentând tulburări de concentrare, afectarea activității zilnice și tulburări ale somnului.
În zonele cu concentrații mari de polen în aer, simptomele sunt mult mai accentuate, la pacienții cu rinită alergică sezonieră.
Se consideră că simptomele pot fi agravate de expunerea la agenți iritanți respiratori (gaze de eșapament, fum de țigară, parfum, clor etc.) și că se ameliorează pe măsura înaintării în vârstă, când răspunsul imun nu mai este la fel de puternic.
Pe de altă parte, simptomele pot apărea la orice vârstă și pot fi confundate cu cele ale unei răceli, însă faptul că nu răspund la tratament, persistă mai mult timp și există strănuturi repetate, rinoree apoasă și mâncărimi ale nasului, reprezintă un indiciu al prezenței rinitei alergice.
Dacă această boală nu este tratată în mod corespunzător, se pot înregistra complicații, cum ar fi sinuzita, astmul și otita.
Diagnosticul se stabilește pe baza istoricului sugestiv, examenului clinic și identificării alergenelor implicate. Pentru depistarea alergenelor se pot efectua teste cutanate sau de laborator. Cele mai cunoscute sunt testele cutanate prick la alergene comune de mediu, care se efectuează în perioada asimptomatică sau cu simptome foarte slabe. Nu se recomandă efectuarea testelor cutanate în situația în care pacientul prezintă simptome severe, din cauza riscului agravării acestora sau apariției unei reacții anafilactice.
Testarea cutanată prick presupune aplicarea unor extracte alergenice standardizate sub formă de picături, la nivelul antebrațelor, urmată de înțeparea cu niște dispozitive numite lanțete și citirea rezultatelor după 15 – 20 minute. Un rezultat pozitiv presupune apariția unei leziuni în relief, de culoare roșie, care poate fi însoțită de mâncărime locală și este interpretat întotdeauna în context clinic.
Modalitatea de determinare în laborator se bazează pe identificarea în sângele pacientului, a anticorpilor de tip imunoglobuline E (Ig E) specifice, produse împotriva alergenelor. În unele situații este necesar diagnosticul pe componente moleculare, pentru a diferenția între sensibilizările reale și cele prin reactivitate încrucișată.
Examenul microscopic al secreției nazale pentru eozinofile este orientativ și poate fi util mai ales în formele de rinită alergică locală.
Tratamentul în medicina alopată
În primul rând se instituie măsurile de evitare a expunerii la alergenele implicate, precum și evitarea agenților iritanți respiratori nespecifici (fum de țigară, mirosuri puternice de parfum, clor, pulberi fine etc.).
Prima linie de tratament este reprezentată de antihistaminice (AH1 – ex. desloratadină, bilastină, levocetirizină), care sunt eficiente în formele ușoare de rinită alergică. Acestea sunt urmate de corticosteroizii intranazali (ex. mometazonă, fluticazonă, beclometazonă), utili în formele moderat-severe, administrați în cure cu durată mai lungă, în funcție de persistența expunerii la alergen.
În cazul unei alergii la polen, tratamentul se începe cu 2 – 4 săptămâni anterior debutului sezonului polenic și se menține pe toata durata sezonului.
Se mai utilizează anti-receptorul pentru leukotriene (Montelukast), cu rol în ameliorarea congestiei nazale, pruritului nazal, strănutului și rinoreei, mai ales la pacieții care asociază si fenotip alergic de astm.
Se pot asocia și antihistaminice locale, atât intranazale cât și sub formă de instilații conjunctivale, în funcție de situație.
Decongestionantele se pot administra pe o perioadă scurtă de timp, pentru dezobstructia căilor respiratorii superioare.
În cazul unor simptome severe, se recurge la corticoterapie sistemică, într-o cură scurtă de 4 – 7 zile.
Tratamentul care acționează asupra cauzei este reprezentat de imunoterapia specifică la alergene, cu extracte standardizate și este utilă în situațiile în care simptomele nu sunt controlate cu tratamentul clasic maximal sau pacientul este intens sensibilizat la alergenul respectiv. Există formele de imunoterapie cu administrare subcutană și cele cu administrare sublinguală (picături, tablete sublinguale). Imunoterapia are o fază de inițiere sub supraveghere medicală, urmată de faza de menținere la domiciliu (in cazul formei sublinguale). Aceasta are diferite regimuri de administrare, având o durată de 3 – 5 ani, iar în paralel se continuă cu tratamentul antihistaminic, pentru a preveni apariția unei eventuale reacții.
Imunoterapia alergen – specifică are numeroase beneficii, printre care stabilirea toleranței la alergen, prevenirea dezvoltării de noi sensibilizări respiratorii și prevenirea dezvoltării astmului, însă este însoțită și de un procent mic de riscuri.
Tratamentul în medicina tradițională
Aceasta este descrierea rinitei alergice, cu diferitele ei grade de severitate și durată, dar aici căile se despart având în vedere că medicina alopată tratează cu o gamă largă de medicamente și substanțe, iar medicina tradițională are o gamă variată de tratament deoarece datează de când e lumea. De când există lumea se găsesc remedii pentru orice afecțiune. Medicina tradițională a stat la baza formării medicinei ca știință. Pe plan mondial se accentuează foarte mult la ceea ce poate oferi medicina tradițională.
Tratamentul se face după diagnosticarea și stabilirea schemei de tratament și urmărirea ei de către medicul nostru specialist în medicină tradițională, care este cel mai bun medic de medicină tradițională din Europa de Est și nu numai. Tratamentul se efectuează după cum urmează: stabilirea cu exactitate a diagnosticului cu directa colaborare cu medicina alopată, având în vedere că analizele se efectuează doar în cadrul medicinei alopate, fapt care reprezintă și o punte de verificare din punct de vedere al evoluției afecțiunii în medicina tradițională.
Tratamentul care se aplică pentru orice afecțiune este posibil și sigur diferă, fiind adaptat la fiecare bolnav. Fiecare bolnav are ADN –ul lui, circuitul lui energetic care se ia în calcul și evoluția diferită în stadii diferite ale afecțiunii. În articolul nostru de mai sus am arătat metoda clasică de tratament în cazul rinitei alergice, dar metoda clasică nu înseamnă că este stabilă, având în vedere că fiecare bolnav are particularitățile lui.
Schema de tratament tradițional include extracte hidroalcoolice din plante medicinale și stimularea unor puncte de acupunctură specifice. Scopul tratamentului este de a determina sistemul imunitar să interpreteze corespunzator prezența factorilor alergeni și să raspundă corect la acțiunea acestora asupra organismului. Prin urmare, se va acționa la nivelul meridianelor energetice pentru a corecta activitatea organelor direct implicate în coordonarea funcțiilor imunitare: timus, splină-pancreas, tiroidă. Anumite plante medicinale sunt incluse în schemele de tratament pentru rinita alergică, cu rol în regenerarea mucoaselor și restabilirea metabolismului și a imunității locale. În cazul rinitelor alergice ce au generat și infecții ale aparatelor învecinate, aceste plante medicinale vor avea în vedere tratarea infecțiilor și refacerea țesuturilor afectate (sinusuri, urechi, ochi). De asemenea, la nivelul întregului organism, plantele medicinale vor acționa în vederea eliminării toxinelor acumulate și a reziduurilor celulare.
*Toate informațiile medicale sunt informații proprii Pirasan și corespund actelor normative ale UMF. Tratamentul se efectuează după evaluarea pacientului de către medicul nostru specialist în medicină tradițională, atestat de către Ministerul Sănătății.
