Diagnostic: Cancer de san cu metastaze la plaman
“In 2009 am fost diagnosticata cu cancer la san. Am mai facut doua seturi de analize. Din pacate, diagnosticul a fost confirmat de doua ori si au aparut si metastazele la plaman. A fost un soc. La 34 de ani si o viata inainte mi se zicea ca pot sa mor. Am clacat si am cazut intr-o depresie crunta, plangeam fara oprire. Am avut norocul sa am o familie unita, care m-a ajutat si m-a sustinut enorm. O verisoara a venit la mine cu un articol dintr-o revista, unde erau prezentate tratamentele doctorului Tutu. M-a implorat sa incerc, desi stia ca sunt impotriva unor astfel de tratamente, fiind foarte cerebrala. Mi-a fost teama la inceput, la primul consult tremuram toata si ma asteptam sa mi se zica ca pot sa mor, ca trebuie sa ma pregatesc pentru un tratament foarte dificil, ca sansele sunt foarte mici. Spre uimirea mea, doctorul m-a intrebat de ce sunt asa abatuta, de parca s-a prabusit lumea peste mine si ca este pacat de tineretea mea sa fiu asa de trista. I-am povestiti ce mi-au zis colegii dansului, ca nu mai am sanse, ca trebuie sa ma opereze, ca am metastaze, ca sunt reticienti si evazivi. Doctorul Tutu mi-a zis ca glumesc, ca se mai tin de sotii cateodata medicii si ca sanse sunt, ca mai tratase astfel de cazuri. M-a bufnit plansul, am crezut ca ma ia peste picior. Eram total dezamagita, insa doctorul Tutu mi-a spus cu un glas autoritar: doriti sa va faceti bine, aveti incredere in mine, daca plangeti, ce rezolvati? Cautam o solutie si va promit ca o sa va ajut cat imi sta in putinta, prin ceea ce stiu sa fac.
Atata hotarare la un om nu mai intalnisem niciodata. M-am lasat in mainile dansului si am acceptam sa incepem tratamentul. Am facut acupunctura, dieto-terapie, fitoterapie, am masat zilnic zona afectata cu creme din plante. Cand eram mai abatuta, doctorul Tutu si-a facut timp intotdeauna sa ma asculte. Acum ma simt exceptional, analizele imi sunt vizibil imbunatatite si sunt sigura in reusita tratamentului. Ii multumesc si ii cer scuze pentru toate plansetele pe care le-a auzit. Tot el mi-a zis ca Dumnezeu imi arata calea, nu el. A fost prima oara cand m-am gandit la Dumnezeu dupa ani de zile, nu am fost educata sa fiu credincioasa niciodata, parintii mei erau atei. Mie mi s-a aratat ca minuni se pot intampla si ca fiecare viata poate fi o minune, acum stiu ca Dumnezeu exista, nu sunt doar legende. Boala mea a fost doar o balanta a unei vieti gresite, prin ea am reusit sa ma regasesc pe mine si sa imi apreciez existenta.”