Ficatul îndeplinește multiple funcții cu rol vital în menținerea stării optime de funcționare a organismului. Printre cele mai importante se numără: stocarea energiei, filtrarea toxinelor și reziduurilor din sânge, secretarea bilei și implicarea în procesele digestive, depozitarea vitaminelor A, D, E, K și B; produce colesterolul, fibrinogenul, protrombina (proteină cu rol în coagularea sângelui), este implicat în procesele de termoreglare, menține echilibrul glucidic și participă la metabolizarea grăsimilor. Existența bolilor hepatice cronice cu evoluție spre ciroză hepatică determină o serie de tulburări metabolice majore ce pot produce afecțiuni asociate la nivelul altor organe.
Ciroza hepatică reprezintă stadiul final al afecțiunilor hepatice cronice și este caracterizată de fibroză extinsă, necroză și apariția nodulilor de regenerare. Procesul degenerativ va conduce la modificarea formei și structurii hepatice, ficatul reducându-și volumul, schimbâdu-și forma și având consistență dură. Procesul de sclerozare și fibrozare împiedică circulația sangvină hepatică și buna desfășurare a funcțiilor hepatice. Fiind afectate și procesele de regenerare hepatică, celulele hepatice vor avea un comportament anormal constituindu-se astfel nodulii de regenerare. Aceștia din urmă exercită presiune pe sistemul vascular și determină hipertensiune portală (creșterea tensiunii în vena portă, venă care aduce la ficat sânge încărcat cu substanțe nutritive absorbite de la nivelul intestinului subțire).
Cauze
1. Virale: virusurile hepatitice C, B sau B și D
2. Alcoolul
3. Steatohepatita non-alcoolică
4. Metabolice: boala Wilson, hemocromatoza, deficitul de alfa 1- antitripsină
5. Medicamentoasă: metotrexat, izoniazidă
6. Vasculară: sindromul Budd-Chiari, ciroza din insuficiența cardiacă severă
7. Autoimună: hepatita autoimună, ciroza biliară primitivă, colangita autoimună
8. Nutrițională: denutriție
9. Criptogenetică (de cauză nedeterminată)
Diagnostic
Simptome care indică prezența hipertensiunii portale: creșterea în volum a abdomenului, balonare, dureri abdominale. În cazul insuficienței hepatice apar astenie, epistaxis (sângerări nazale), sângerări gingivale.
Obiectiv se evidențiază: steluțe vasculare (vase mici de sânge), tegumente și mucoase icterice (galbene), rubeoză palmară, circulație colaterală la nivelul abdomenului, ascită (acumularea de lichid in abdomen), edeme de gambe, atrofie musculară, ginecomastie (dezvoltarea excesivă a sânului la bărbat) și atrofie testiculară, amenoree (lipsa menstruației).
La palpare: hepatomegalie (ficat mărit), marginea inferioară ascuțită, consistență crescută, splenomegalie (splina mărită).
Ciroza poate fi:
– Compensată (fără icter sau ascită)
– Decompensată: vascular sau parenchimatos
Aspectul anatomopatologic este dovedit în urma efectuării unei puncții hepatice, însă este contraindicată în ascitele voluminoase sau dacă există tulburări de coagulare. Prin efectuarea unei ecografii abdominale, a unui examen computer tomograf sau RMN, se evidențiază aspectul neregulat al suprafeței ficatului și structură neomogenă a parenchimului (țesutul funcțional).
Afectarea altor organe și sisteme:
1. digestive: varice esofagiene, ulcer gastric și duodenal, litiază biliară
2. extradigestive: encefalopatie hepatică, pericardită, tulburări de coagulare, anemie, pleurezie, sindrom hepato-pulmonar, sindrom hepato-renal.
Analizele de laborator relevă prezența sindromului inflamator, transaminaze crescute (indică citoliză hepatică), creșterea bilirubinei totale, scăderea hemoglobinei (anemie).
Tratamentul în medicina alopată
Măsurile generale includ: repaus în caz de ciroză decompensată sau complicații asociate, evitarea consumului de alcool, excluderea proteinelor în encefalopatia severă.
Aportul de proteine trebuie să fie distribuit uniform pe parcursul zilei. Se preferă calea orală, însă dacă există intoleranță digestivă se utilizează sonda nazogastrică. Prezența varicelor esofagiene nu contraindică nutriția enterală. Având în vedere că ciroza hepatică este o afecțiune hipercatabolică, proteinele din dietă nu se restricționează de rutină. Proteinele de origine vegetală și cele din lactate sunt mai bine tolerate decât cele animale.
La pacienții cu ascită și edeme se reduce aportul de apă și sare. Alcoolul este interzis tuturor pacienților cu ciroză hepatică, acesta având efect toxic direct asupra ficatului, însă și inhibă sinteza proteinelor și accentuează proteoliza musculară. Se corectează și deficitele vitaminice apărute.
Tratamentul în funcție de cauză:
– cirozele compensate de cauză virală: tratament antiviral: Lamivudină – în infecția cu virus hepatitic B, interferon și Ribavirină – în infecția cu virus hepatitic C.
– Ciroza biliară primitivă: acid ursodeoxicolic (interferă cu mecanismul care conduce la afectarea celulară)
– Ciroza autoimună: imunosupresoare (ex. corticosteroizi)
– Boala Wilson: d-penicilamină
Tratamentul complicațiilor (hemoragia din varicele esofagiene, encefalopatia hepatică, ascita, peritonita bacteriană spontană, sindromul hepato-renal)
Se efectuează evaluare pentru varice esofagiene tuturor pacienților cu ciroză hepatică, deoarece în general sunt prezente la 30-40 % din cazurile de ciroză compensată și la 60 % din cele decompensate. Prevenția hemoragiei variceale se face apelând la tratament farmacologic, endoscopic sau la ambele. Astfel în mod curent se utilizează beta-blocantele neselective (propranolol, nadolol) care scad debitul cardiac și scad fluxul în colateralele venei porte. Profilaxia prin ligatură endoscopică a varicelor esofagiene se efectuează la cei care nu tolerează terapia farmacologică. În cazul hemoragiilor variceale acute se efectuează resuscitarea și echilibrarea hemodinamică, iar ca tratament specific se practică heostaza fie cu agenți vasoactivi (vasopresină, somatostatină, octreotid), fie endoscopic. Alte tipuri de intervenții sunt tamponada cu balon, șunt porto-sistemic intrahepatic transjugular și tratamentul chirurgical. În encefalopatia hepatică se reduce cantitatea de amoniu produsă. Se realizează clearence-ul colonic deoarece toxinele implicate iau naștere în intestin. Astfel este redusă încărcătura bacteriană colonică și scade concentrația amoniului din sânge. În scopul inhibării trecerii amoniului în circulația portală se administrează dizaharide non-absorbabile (lactuloză, lactilol). Lactuloza nu e metabolizată la nivelul intestinului subțire și ajunge în colon, fiind metabolizată de bacteriile de la acest nivel, fapt care determină producerea unui mediu acid și astfel amoniu nu mai trece spre vena portă. Pentru inhibarea producerii de amoniu și neurotoxine la nivelul florei intestinale, se pot utiliza antibiotice non- absorbabile (neomicină, metronidazol, vancomicină).
Ascita poate apărea ca și complicație la aproximativ 10 % dintre pacienții cu ciroză hepatică. În astfel de cazuri se recomandă repaus relativ la pat, restricția de sodiu în dietă, tratament diuretic (spironolactonă, furosemid). Dacă ascita este refractară (nu răspunde cu ușurință la doze maximale de diuretice) se poate recurge la paracenteză terapeutică (evacuarea unei cantități de lichid de ascită). Șuntul porto-sistemic ameliorează supraviețuirea în comparație cu paracentezele repetate.
Transplantul hepatic reprezintă forma de tratament pentru pacienții în stadii terminale.
Tratamentul în medicina tradițională
Aceasta este descrierea cirozei hepatice, dar aici căile se despart având în vedere că medicina alopată tratează cu o gamă largă de medicamente și substanțe, iar medicina tradițională are o gamă variată de tratament deoarece datează de când e lumea. De când există lumea se găsesc remedii pentru orice afecțiune. Medicina tradițională a stat la baza formării medicinei ca știință. Pe plan mondial se accentuează foarte mult la ceea ce poate oferi medicina tradițională.
Tratamentul se face după diagnosticarea și stabilirea schemei de tratament și urmărirea ei de către medicul nostru specialist în medicină tradițională, care este cel mai bun medic de medicină tradițională din Europa de Est și nu numai. Tratamentul se efectuează după cum urmează: stabilirea cu exactitate a diagnosticului cu directa colaborare cu medicina alopată, având în vedere că analizele se efectuează doar în cadrul medicinei alopate, fapt care reprezintă și o punte de verificare din punct de vedere al evoluției afecțiunii în medicina tradițională.
Tratamentul care se aplică pentru orice afecțiune este posibil și sigur diferă, fiind adaptat la fiecare bolnav. Fiecare bolnav are ADN –ul lui, circuitul lui energetic care se ia în calcul și evoluția diferită în stadii diferite ale afecțiunii. În articolul nostru de mai sus am arătat metoda clasică de tratament în cazul cirozei hepatice și a complicațiilor asociate, dar metoda clasică nu înseamnă că e stabilă, având în vedere că fiecare bolnav are particularitățile lui.
Tratamentul tradițional presupune administrarea internă de extracte hidroalcoolice din plante medicinale, efectuarea procedurilor de acupunctură, termoterapie tibetană (aplicată la nivelul hipocondrului drept), dietă adaptată fiecărui pacient, psihoterapie și manipulare osteo-articulară la nivelul coloanei vertebrale toraco-lombare (dacă nu asociază ascită). Amestecurile de plante sunt individualizate pentru fiecare pacient în parte, iar în ceea ce privește acupunctura, se stimulează direct centrii energetici implicați, aceștia fiind cei ai ficatului, pancreasului și splinei. Ritmul de regenerare este accelerat prin stimularea activității pulmonare, hepatice și renale, precum și a maduvei osoase. La nivel cerebral se acționează asupra zonei de proiecție a ficatului (se utilizează acupuncte specifice de la nivelul scalpului), pentru ca funcțiile hepatice să fie îndeplinite cât mai aproape de parametrii normali, până la resorbția nodulilor de regenerare și eliberarea căilor de vascularizare hepatică.
Acupunctura îndeplinește trei acțiuni principale:
1. echilibrează sistemul energetic al organismului;
2. direcționează specific principiile active din plante;
3. realizează un arc reflex energetico-fizic, astfel că din punctul stimulat prin înțepare, energia pleacă spre creier pentru a trezi „medicul intern”, care pe baza informațiilor primite, începe să repare organul afectat.
Plantele medicinale incluse în schemele de tratament au rolul de a ajuta organismul să elimine toxinele și reziduurile celulare acumulate în sânge, în perioada în care ficatul nu și-a putut îndeplini corespunzator rolul de filtrare a sângelui.
Prin urmare tratamentul tradițional al cirozei hepatice implică normalizarea funcției de regenerare hepatocelulară, astfel încât celulele noi să se distribuie în zonele necesare și nu în formațiunile nodulare.
*Toate informațiile medicale sunt informații proprii Pirasan și corespund actelor normative ale UMF. Tratamentul se efectuează după evaluarea pacientului de către medicul nostru specialist în medicină tradițională, atestat de către Ministerul Sănătății.
