Atacurile de panica se incadreaza in categoria afectiunilor psiho-afective; se manifesta prin trairea intensa a unor stari de frica sau teama, ce nu au o explicatie logica sau motive evidente. Durata lor este variabila, dar nu depaseste in medie 10 minute. Aparitia atacurilor de panica este brusca iar frecventa lor nu poate fi preconizata.
Persoanele care traiesc asemenea crize nu isi mai pot controla reactiile sau gandirea, explozia de sentimente si ganduri impiedicand orice tentativa de revenire la rationalitate.
Statisticile reflecta ca, la nivel global, cel putin o persoana din 75 va suferi un atac de panica in timpul vietii sale, iar cifrele sunt in crestere.
Atacurile de panica sunt declansate de contexte si factori diferiti si pot aparea in medii pe care psihicul le considera ostile sau, din contra, in medii familiare si care ar trebui sa ofere o siguranta si un confort mental. Contextul si factorii declanseaza asocierea situatiei cu o experienta traumatizanta din trecut.
Intensitatea atacurilor este mult mai puternica fata de starile de anxietate sau depresie, afectand vizibil calitatea vietii si putand duce la izolarea individului de societate. De cele mai multe ori perioadele dintre atacuri sunt insotite de stari depresive si neliniste. Netratarea acestei afectiuni poate genera o frica patologica obsesiva si nemotivata de spatii publice si locuri aglomerate.
Aceasta frica isi are originea in trauma pe care a suferit-o individul si se manifesta la nivel comportamental prin respingerea tuturor persoanelor care sunt percepute ca factori de nesiguranta si generatori de crize. De exemplu, primul atac de panica a fost produs de o ruda apropiata printr-o actiune care ramane intiparita in memoria individului. In timp, acesta va respinge orice persoana care ii aduce aminte de acea actiune si de consecintele ei. Fiind vorba de o persoana apropiata individul va respinge persoanele cunoscute, cautand sa se protejeze si sa elimine orice posibilitate de reaparitie a atacului de panica.
De aceea, cele mai multe persoane care sufera de aceasta afectiune accepta interventia unui medic de specialitate, prezenta lui nefiind perceputa ca factor generator de pericol.
In cazul in care in care trauma a fost provocata de o persoana straina, poate aparea refuzul de colaborare cu un medic specializat. Nefacand parte din cercul de cunostinte al individului, specialistul este considerat un posibil factor generator de criza.
Simptome si manifestare
Atacul de panica distorsioneaza ratiunea si gandirea individului, iar tabloul clinic prezinta o serie de manifestari specifice:
- Transpiratii
- Senzatie de sufocare, de asfixiere, de nod in gat
- Palpitatii (aritmii)
- Dureri sau jena in zona pieptului
- Ameteli
- Dezorientare
- Greata si dureri de stomac
- Hiperventilatie (respiratie rapida si superficiala)
- Frisoane
- Senzatie de lesin, cu punct de pornire in stomac
- Perceptia distorsionata a mediului
- Groaza si spaima ca se va intampla ceva ingrozitor, amplificate de neputinta de a reactiona
- Teama de moarte, nesiguranta generata de senzatia ca se pierde controlul, teama si senzatia ca persoana innebuneste
- Reactii necontrolate si ilogice, incapacitatea de a raspunde corect la stimuli
- Scaderea capacitatii cognitive generale (tensiunea psihica inhiba functiile cognitive)
- Amplificarea simturilor si a receptarii stimulilor din mediu extern
- Dialog intern intens si haotic
- Senzatie de epuizare fizica si psihica
Netratarea atacurilor de panica duce, in timp, la agravarea situatiei si la transformarea acestora in episoade de panica, compuse din atacuri repetate cu pauze intre ele. Dupa trecerea lor, persoana in cauza este epuizata fizic si de obicei va adormi. Exista si exceptii, cand, dupa o serie de atacuri, individul nu mai poate adormi de frica aparitiei unei alte crize in timpul somnului.
Debutul atacurilor este insotit de senzatia de oboseala, insa in timp aceasta senzatie va fi interpretata de catre creier ca fiind reala prin autosugestie. De aceea, marea majoritate a persoanelor care sufera de aceasta afectiune acuza oboseala cronica si epuizare fizica si psihica.
Tratament
Socul initial care a generat atacurile de panica deregleaza activitatea endocrina a organismului, mai ales functiile si activitatea hipofizei, tiroidei si a suprarenalelor. Fiecare atac nou reprezinta de fapt o repetare a socului si o agravare a dereglarilor endocrine. Astfel, atacurile de panica vor fi intretinute de prezenta dezechilibrelor hormonale din organism, iar in timp vor aparea diverse afectiunii ale sistemului endocrin.
Tratamentul aplicat in acest caz va viza in primul rand echilibararea functiilor endocrine ce influenteaza activitatea psihica. In a doua faza se vor indeparta blocajele energetice si fiziologice din intreg organismul.
Schema de tratament a atacurilor de panica include sedinte de acupunctura, amestecuri din plante medicinale si sedinte de consiliere psihologica medicala. Tratamentul traditional rupe cercul vicios al dezechilibrului neuro-endocrin si normalizeaza activitatea tuturor glandelor endocrine, incepand de la periferie spre centru. Procedurile de acupunctura stimuleaza secretia de endorfine, denumite si hormonii fericirii, datorita rolului pe care-l au in organism. Prin eliberarea lor se creeaza o stare de bine, stare ce va fi imprimata in memoria glandulara.
Actiunea endorfinelor relaxeaza psihicul si elimina treptat tensiunea generata de atacurile de panica. Astfel, se opreste si reactia in lant generata de socul initial, iar individul realizeaza ca ceea ce s-a intamplat in trecut nu se va repeta si in prezent in mod obligatoriu. Amestecurile din plante si sedintele de consiliere psihologica medicala sustin si completeaza actiunea si efectele acupuncturii.
*Acest tip de tratament este disponibil doar in cadrul Centrului de Medicina Traditionala Pirasan
*Rezultatele tratamentelor variaza de la pacient la pacient chiar si in aceeasi afectiune pentru ca fiecare pacient este diferit, fiecare organism are particularitatile sale.
