Astmul este o boală cronică inflamatorie a căilor respiratorii inferioare, caracterizată de obstrucție bronșică variabilă (îngustarea variabilă a bronhiilor) și hiperreactivitate bronșică. Predispoziția genetică și expunerea la factorii de mediu determină declanșarea astmului.
Se estimează aproximativ 300 milioane de cazuri la nivel global, iar prevalența este în continuă creștere.
Astmul apare de obicei în copilărie, însă poate debuta și la adult. Debutul timpuriu și severitatea dictează afectarea funcției pulmonare și intensitatea simptomatologiei din următorii ani de evoluție a bolii.
Simptomele sugestive de astm includ: dispnee (dificultăți la respirație) agravată nocturn sau dimineața devreme, tuse, wheezing (respirație șuierătoare) și senzație de apăsare toracică.
Factori declanșatori:
- aeroalergenele (acarienii din praful de casă, mucegaiuri, epitelii de animale, polenuri)
- infecțiile respiratorii (mai ales cele virale)
- fumatul
- poluarea aerului
- medicamentele (ex. antiinflamatoarele nesteroidiene)
- aditivii alimentari
- agenții ocupaționali (ex. izocianați, săruri de platină, formaldehidă, acrilați etc.)
Pentru obiectivarea modificărilor funcționale care apar în cadrul astmului cea mai des folosită investigație este spirometria, însă se mai pot utiliza și măsurarea debitului expirator maxim cu peakflowmetrul și testele de provocare bronșică la metacolină, histamină sau la efort. Spirometria evidențiază dacă există o limitare a fluxului de aer, precum și gradul de severitate și reversibilitatea acesteia. Se poate apela la peakflowmetrie dacă nu se poate efectua spirometrie, iar la teste de provocare bronșică se apelează destul de rar, în cazurile în care există simptome sugestive pentru astm, însă funcția pulmonară apare normală la determinări repetate.
Asocierea unei boli atopice (mai ales rinita alergică) la pacienții care prezintă simptome sugestive pentru astm crește probabilitatea de diagnostic. Evidențierea sensibilizării la aeroalergene se poate face prin intermediul testării cutanate prick sau prin determinare de Ig E specifice din serul pacientului. E important de precizat că rezultatele astfel obținute necesită să fie corelate cu istoricul pacientului.
La adulți se face diagnosticul diferențial cu atacul de panică, disfuncția de corzi vocale, bronhopneumopatia cronica obstructivă(BPOC), insuficiența ventriculară stângă si trombembolismul pulmonar.
Episoadele de exacerbare ale astmului (crizele de astm) presupun intensificarea simptomelor astmatice (senzație puternică de sufocare, tuse, respirație șuierătoare, expir prelungit, senzația de apasare toracică). Crizele sunt amenințătoare de viață si necesită intervenție rapidă.
Astmul prezintă forme clinice variate (ex. fenotipuri de astm: alergic, cu debut la adult, indus de aspirină, intrainfecțios, sever etc.).
Tratamentul în medicina alopată
Există două tipuri de medicație care se folosesc în astm și anume cea de control (controller) care se administrează pe termen lung, zilnic și cea de salvare (reliever) care determină ameliorarea imediată a simptomelor (ex. în criza de astm) și în cazul astmului indus de efort, însă nu acționează pe substratul bolii.
Tratamentul de control cuprinde:
- Corticosteroizii inhalatori: reprezintă cea mai eficientă medicație cu rol antiinflamator în astmul persistent. Aceștia reduc simptomele de astm și scad frecvența și severitatea crizelor de astm. E necesar să fie administrați pe termen lung. Astfel se pot utiliza: beclometazonă, budesonid, fluticazonă, ciclesonid.
- Bronhodilatatoarele cu durată lungă de acțiune: doar asociate corticosteroizilor. Acestea ameliorează ventilația pulmonară și reduc simptomele din cursul nopții. Se folosesc combinații fluticazonă/formoterol, budesonid/formoterol, beclometazonă/formoterol.
- Antagonoști ai receptorilor pentru leucotriene: reduc inflamația bronșică, au un rol bronhodilatator limitat, ameliorează simptomatologia. Aceștia (ex. Montelukast) sunt indicați în formele ușoare de astm și în astmul indus de aspirină.
- Metilxantine cu eliberare prelungită: Teofilină retard.
- Corticosteroizi sistemici: prednison, metilprednisolon, hemisuccinat de hidrocortizon, dexametazonă. Aceștia pot fi utilizați în crizele de astm, după utilizarea bronhodilatatorului și pe termen lung (cei cu administrare orală, ex. prednison) în formele severe de astm.
- Anti- Ig E (Omalizumab): în astmul alergic sever care nu poate fi controlat de corticosteroizii inhalatori.
În funcție de manifestările clinice se cunosc mai multe trepte de tratament:
- treapta I: nu e necesară medicația de control și rămâne doar bronhodilatatorul cu acțiune imediată, la nevoie;
- treapta II: corticosteroid inhalator în doză mică, iar ca alternativă se pot folosi antagoniști ai receptorilor de leucotriene;
- treapta III: corticosteroid în doză mică și bronhodilatator cu durată lungă de acțiune sau alte variante ar fi: creșterea dozelor de corticosteroid inhalator/ asocierea de antagoniști ai receptorilor de leucotriene sau teofilină retard;
- treapta IV: corticosteroid inhalator în doză medie sau mare și bronhodilatator cu durată lungă de acțiune sau asociere de antagoniști ai receptorilor pentru leucotriene;
- treapta V: corticosteroizi inhalatori în doză medie/mare și bronhodilatator cu durată lungă de acțiune sau tratament corticosteroid oral; se poate asocia omalizumab.
Tratamentul de criză:
- Oxigen administrat pe sondă nazală sau pe mască facială.
- Beta 2–agoniștii cu acțiune rapidă: Salbutamol, Fenoterol. Aceștia au acțiune bronhodilatatoare, oprind bronhospasmul.
- Alte bronhodilatatoare: se poate asocia bromură de ipratropiu.
- Corticosteroizii sistemici: sunt utilizați pentru a preveni recidiva după tratamentul inițial al unei crize severe.
- Corticosteroizii inhalatori aduc beneficiu suplimentar.
- Sulfat de magneziu: doar în exacerbări severe care nu răspund la medicația imediată.
Tratamentul în medicina tradițională
Aceasta este descrierea astmului, dar aici căile se despart având în vedere că medicina alopată tratează cu o gamă largă de medicamente și substanțe, iar medicina tradițională are o gamă variată de tratament deoarece datează de când e lumea. De când există lumea se găsesc remedii pentru orice afecțiune. Medicina tradițională a stat la baza formării medicinei ca știință. Pe plan mondial se accentuează foarte mult la ceea ce poate oferi medicina tradițională.
Tratamentul se face după diagnosticarea și stabilirea schemei de tratament și urmărirea ei de către medicul nostru specialist în medicină tradițională, care este cel mai bun medic de medicină tradițională din Europa de Est și nu numai. Tratamentul se efectuează după cum urmează: stabilirea cu exactitate a diagnosticului cu directa colaborare cu medicina alopată, având în vedere că analizele se efectuează doar în cadrul medicinei alopate, fapt care reprezintă și o punte de verificare din punct de vedere al evoluției afecțiunii în medicina tradițională.
Tratamentul care se aplică pentru orice afecțiune este posibil și sigur diferă, fiind adaptat la fiecare bolnav. Fiecare bolnav are ADN –ul lui, circuitul lui energetic care se ia în calcul și evoluția diferită în stadii diferite ale afecțiunii. În articolul nostru de mai sus am arătat metoda clasică de tratament în cazul menționat, dar metoda clasică nu înseamnă că e stabilă, având în vedere că fiecare bolnav are particularitățile lui.
Prin îmbinarea terapiilor tradiționale, astmul poate fi tratat fără ca afecțiunea să recidiveze. Tratamentul este compus din ședințe de acupunctură, administrarea de extracte hidroalcoolice din plante medicinale, termoterapie tibetană, psihoterapie și manipulare osteo-articulară la nivelul coloanei vertebrale toracale (cu scopul rearanjării vertebrelor toracale deplasate). Amestecurile din plante sunt adaptate la fiecare pacient în parte. În ceea ce privește acupunctura se stimulează direct centrii energetici ai plămânilor, intestinului gros și intestinului subțire. Procedura presupune “deschiderea” capilarelor si alveolelor pulmonare afectate, pentru a se reface vascularizația locală și pentru ca lobii pulmonari superiori (zonele plămânilor la nivelul cărora vascularizația și schimburile de oxigen sunt reduse) să funcționeze într-un procent apropiat de cel normal. În același timp se acționează și la nivel cerebral, în vederea refacerii ariei cerebrale răspunzătoare de funcțiile pulmonare ale lobilor superiori.
Acupunctura îndeplinește trei roluri principale:
- restabilește echilibrul energetic al organismului;
- direcționează specific principiile active din plante;
- realizează un arc reflex energetico –fizic care presupune că din punctual stimulat pleacă energie la creier pentru a trezi medical intern, care începe să repare organele afectate, pe baza informației primite.
Prin intermediul acțiunii substanțelor active din plante, toate celulele moarte sunt eliminate din organism și se produc celule noi, sănătoase, deoarece este întrerupt mecanismul care determina cronicizarea bolii.
Tratamentul poate fi aplicat și în cazul gravidelor, nefiind riscant nici pentru mamă și nici pentru copil. Într-adevăr se evită înțeparea anumitor puncte, însă, având în vedere că pe corpul uman sunt sute de puncte de acupunctură, combinațiile care se pot face sunt nenumărate. De altfel, tratamentul acționează asupra întregului organism, ceea ce înseamnă că ajută atât mama să suporte mai bine perioada de sarcină cât și copilul să se dezvolte normal.
*Toate informațiile medicale sunt informații proprii Pirasan și corespund actelor normative ale UMF. Tratamentul se efectuează după evaluarea pacientului de către medicul nostru specialist în medicină tradițională, atestat de către Ministerul Sănătății.
