Sclerodermia este o boală autoimună care afectează pielea, vasele de sânge și organele interne. Această afecțiune multisistemică are o evoluție cronică și are la bază un dezechilibru între sinteza și degradarea colagenului, conducând la acumularea în exces și depozitarea acestuia și a altor proteine celulare în țesuturi. Asociază modificări inflamatorii vasculare și tulburări la nivelul sistemului imunitar. Modificările care se produc determină fibrozarea tegumentelor și a unor organe interne, cele mai frecvent afectate fiind plămânii, cordul, tractul gastro-intestinal și rinichii. Cauza bolii este necunoscută, însă pot fi menționați potențiali factori: infecțiile, substanțele toxice și traumatismele.
În funcție de debutul, rapiditatea evoluției sclerozei și de afectarea organelor interne, se disting două subforme ale sclerozei sistemice: sclerodermia sistemică limitată (debut lent și incidență redusă a afectării renale) și sclerodermia sistemică difuză (debut brusc cu scleroză care avansează rapid, organele interne sunt afectate precoce și sunt prezenți anticorpi anti-topoizomerază I (Scl 70)).
Sclerodermia sistemică limitată include sindromul CREST. Acesta se caracterizează prin:
- Calcinoză (depozite de calciu la nivel cutanat)
- Sindrom Raynaud (spasme ale capilarelor care irigă degetele, nasul, urechile, acestea suferind modificări de culoare (alb, albăstrui, roșu) în context de expunere la temperaturi scăzute sau mari)
- Afectarea esofagului (tulburări ale motilității esofagiene)
- Sclerodactilie (tegumente galben-ceroase, indurate, aderente la planurile subiacente, care nu depășesc nivelul articulației metacarpo-falangiene)
- Telangiectazii (capilare dilatate la nivelul pielii)
La debutul bolii semnele pot fi nespecifice (ex. fatigabilitate, scădere în greutate), iar prezentarea inițială poate fi prin edeme nedureroase ale degetelor sau dureri articulare. Sindromul Raynaud este aproape întotdeauna primul simptom al bolii și poate preceda celelalte simptome cu 1 – 2 ani. Acesta apare simetric și predomină la nivelul mâinilor.Dacă intervalul de timp dintre apariția sindromului Raynaud și instalarea sclerozei este scurt, atunci prognosticul bolii este nefavorabil.
Scleroza cutanată cuprinde sclerodactilia, acroscleroza, iar în stadiul avansat scleroza devine difuză. În cazul acrosclerozei, procesul fibros este localizat la nivelul mâinilor și feței. Buzele și nasul sunt subțiri, pleoapele sunt retractate, iar fața este inexpresivă, cu aspect de icoană bizantină sau de mumie. Telangiectaziile și ulcerațiile degetelor apar în stadii avansate ale bolii. Se pot observa și tulburări de pigmentare la nivelul feței, mâinilor și toracelui posterior.
Manifestările digestive sunt reprezentate în principal de tulburări ale motilității esofagiene (la 70 % din cazuri), însă pot fi întâlnite și afectări ale intestinului subțire, care conduc la malabsorbție, precum și ale colonului cu asocierea constipației, apariției diverticulilor, prolapsului rectal și incontinenței pentru fecale.
Afectarea renală apare în fazele tardive ale bolii și dictează prognosticul, fiind responsabilă de 50 % din decese.
În ceea ce privește afectarea pulmonară, în stadiul tardiv se instalează fibroza interstițială difuză, determinând hipertensiune pulmonară. Ca și complicații pot apărea suprainfecții și pneumonii de aspirație.
La nivelul cordului pot apărea leziuni miocardice, blocuri de ramură și insuficiență cardiacă.
Sclerodermia sistemică poate să apară și în populația pediatrică, fiind predominantă la fete și având vârsta medie de debut între 7 și 8 ani. Sindromul Raynaud este mai puțin frecvent, însă manifestările osteo-articulare sunt mai frecvente decât la adulți. Spre deosebire de adulți, în cazul sclerodermiei sistemice la copil, prognosticul bolii este dictat de afectările pulmonară și cardiacă.
Tratamentul în medicina alopată
Măsurile generale presupun evitarea expunerii la frig, infecțiilor și fumatului. Pacienții cu sclerodermie sistemică necesită suport psihologic. Din punct de vedere farmacologic, medicația existentă la ora actuală nu modifică semnificativ evoluția bolii.
Se utilizează medicație vasoactivă care cuprinde blocanți ai canalelor de calciu (amlodipină), inhibitori ai enzimei de conversie a angiotensinei (ex. Captopril), sartani și antiagreganți plachetari.
Sunt utilizați agenți imunomodulatori care includ:
- Corticoterapia sistemică (ex. Prednison) – cu eficiență mai scazută decât în alte colagenoze
- Metotrexat
- Ciclosporina A (inhibă secreția de colagen)
- Azatioprină
Pot fi administrați agenți antifibrozanți (D- penicilamina, Colchicină, Piascledine), precum și dermatocorticoizi și Penicilină în doze mari (acțiune antifibrozantă). Se poate efectua fototerapie UVA1 sau PUVA (psoralen și UVA).
Sclerodermia localizată (morfeea)
Afectează regiuni limitate ale tegumentului, uneori și țesutul subcutanat cu mușchii subiacenți. Evoluția bolii este favorabilă, nu sunt atinse organele interne și lipsesc fenomenele Raynaud și acroscleroza.
Această afecțiune apare mai frecvent la femei și are cauză necunoscută, însă uneori se pot lua în discuție traumatisme locale sau infecția cu Borrelia burgdorferi.
Morfeea se clasifică în mai multe forme: localizată (în plăci, gutată etc.), generalizată, buloasă, liniară, profundă.
Morfeea în plăci debutează cu plăci rotund – ovalare, violacee și edematoase, ulterior devenind scleroase, cu suprafață netedă, strălucitoare și aspect ceros. Leziunile se pot vindeca în câțiva ani, lăsând depigmentare sau hiperpigmentare reziduală.
Morfeea liniară este reprezentată de o bandă fibroasă care poate să afecteze membrele superioare, regiunea frontală sau toracele anterior, determinând asimetrii majore în regiunea respectivă.
Tratamentul în medicina alopată include infiltrații cu corticosteroizi, aplicări de creme emoliente, PUVA, acestea fiind terapii care doar ameliorează leziunile. În formele cu leziuni multiple se utilizează tratament sistemic cu corticosteroizi, ciclosporină, metotrexat.
Tratamentul în medicina tradițională
Aceasta este descrierea sclerodermiei, dar aici căile se despart având în vedere că medicina alopată tratează cu o gamă largă de medicamente și substanțe, iar medicina tradițională are o gamă variată de tratament deoarece datează de când e lumea. De când există lumea se găsesc remedii pentru orice afecțiune. Medicina tradițională a stat la baza formării medicinei ca știință. Pe plan mondial se accentuează foarte mult la ceea ce poate oferi medicina tradițională.
Tratamentul se face după diagnosticarea și stabilirea schemei de tratament și urmărirea ei de către medicul nostru specialist în medicină tradițională, care este cel mai bun medic de medicină tradițională din Europa de Est și nu numai. Tratamentul se efectuează după cum urmează: stabilirea cu exactitate a diagnosticului cu directa colaborare cu medicina alopată, având în vedere că analizele se efectuează doar în cadrul medicinei alopate, fapt care reprezintă și o punte de verificare din punct de vedere al evoluției afecțiunii în medicina tradițională.
Tratamentul care se aplică pentru orice afecțiune diferă, fiind adaptat la fiecare bolnav. Fiecare bolnav are ADN –ul lui, circuitul lui energetic care se ia în calcul și evoluția diferită în stadii diferite ale afecțiunii. În articolul nostru de mai sus am arătat metoda clasică de tratament în cazul sclerodermiei, dar metoda clasică nu înseamnă că e stabilă, având în vedere că fiecare bolnav are particularitățile lui.
Tratamentul tradițional presupune administrarea internă de extracte hidroalcoolice din plante medicinale, efectuarea procedurilor de acupunctură și termoterapie tibetană.
Producția colagenului se realizează cu participarea organelor tezaur, respectiv a ficatului, plămânilor, pancreasului, splinei și a rinichilor. Tulburările în producția colagenului survin când zonele din organ, responsabile cu aceste funcții, devin nefuncționale sau lucrează la un nivel minim, ca urmare a unei slabe inervații și a unei vascularizații prea bogate, dar cu un aport scăzut de oxigen. Prin urmare, tratamentul sclerodermiei implică o abordare complexă întrucât, pentru a întrerupe cercul vicios al afecțiunii, trebuie tratate simultan toate organele tezaur. Pe măsură ce este regenerată câte o arie din fiecare organ, dispar și simptomele, asemeni unui efect domino, până când toate manifestările sunt eliminate complet. Când organele tezaur își reiau starea de funcționare în parametrii optimi, iar producția de colagen este normalizată, afecțiunea poate fi considerată vindecată.
*Toate informațiile medicale sunt informații proprii Pirasan și corespund actelor normative ale UMF. Tratamentul se efectuează după evaluarea pacientului de către medicul nostru specialist în medicină tradițională, atestat de către Ministerul Sănătății.
